Studiile în străinătate: ce trebuie să faci din clasa a IX-a
Poți studia în străinătate cu Bacalaureatul românesc? Află ce pot face elevii din clasele IX–X pentru admiterea la universități internaționale.
Facultatea pare departe atunci când abia ai intrat în clasa a IX-a. Patru ani înseamnă mult, iar întrebări precum „Ce facultate aleg?”, „În ce țară vreau să studiez?” sau „Ce profesie mi se potrivește?” par să poată aștepta. Și, într-o anumită măsură, chiar pot. Un elev de 15 sau 16 ani nu trebuie să știe deja ce va studia și unde va locui la 20 de ani. Dar poate face ceva mult mai important: să își construiască un parcurs care îi păstrează cât mai multe opțiuni deschise.
Pentru elevii care iau în calcul o facultate în străinătate, clasele IX–X nu ar trebui să fie despre presiunea unei decizii definitive, ci despre explorare, rezultate academice bune, dezvoltarea limbii engleze (sau a altei limbi străine) și construirea treptată a unui profil personal și academic relevant.

Poți studia la o facultate din străinătate cu Bacalaureatul românesc?
Da.
Una dintre ideile greșite pe care le întâlnim uneori este că accesul la universități internaționale presupune obligatoriu absolvirea unui liceu într-un sistem internațional. Bacalaureatul îți deschide multe universități internaționale, dar pentru vârful absolut al UK (Russell Group top-tier) ai nevoie de calificări suplimentare. University of Amsterdam are, pentru anumite programe, criterii publicate distinct pentru absolvenții din România și menționează Diploma de Bacalaureat ca diplomă eligibilă, alături de cerințe privind media și anumite discipline.
În Italia, universități precum Bocconi acceptă diplome naționale și internaționale care îndeplinesc condițiile pentru accesul la studii universitare și au proceduri distincte pentru IB, A Levels și alte sisteme educaționale.
Așadar, întrebarea corectă nu este:
„Pot pleca la facultate în străinătate dacă fac liceul în sistemul românesc?”
ci:
„Ce trebuie să construiesc în cei patru ani de liceu pentru universitățile și programele care mă interesează?”
Iar răspunsul diferă de la un elev la altul. Iată câteva sfaturi pe care echipa ERI le oferă adolescenților care sunt în această etapă:
1. Nu aștepta clasa a XII-a pentru a descoperi ce îți place
În clasele IX–X, unul dintre cele mai valoroase lucruri pe care le poate face un adolescent este să exploreze. Business sau Computer Science? Medicină sau Psihologie? Inginerie, Economie, Design? Nu trebuie să alegi încă, dar trebuie să începi să afli mai multe lucruri despre aceste domenii pe care le ai pe listă. Poți participa la proiecte, voluntariat, concursuri, cluburi, școli de vară, cursuri, evenimente universitare sau activități din afara școlii. Scopul nu este să aduni diplome, ci să poți spune, la 17 ani: „Am încercat suficient de multe lucruri încât să înțeleg ce mă interesează cu adevărat.”
2. Rezultatele din liceu contează mai devreme decât credem
O altă greșeală este concentrarea exclusivă asupra Bacalaureatului. În funcție de țară sau universitate, admiterea poate lua în calcul rezultatele obținute în anii anteriori, materiile studiate și rezultatele la anumite discipline, nu doar diploma finală. De exemplu, pentru admiterea actuală la programele sale de licență, Bocconi precizează că selecția include rezultatul testului de admitere și mediile din al treilea și al doilea an anterior absolvirii. De aceea, să începi să fii mai atent la materiile de bază pentru viitorul tău, încă din clasa a IX-a sau a X-a nu este „prea devreme”.
3. Engleza trebuie să devină un instrument, nu doar o materie
Pentru un elev care își dorește studii internaționale, obiectivul nu ar trebui să fie doar o notă bună la engleză.
Va trebui să poți:
- urmări un curs academic;
- citi sute de pagini de literatură de specialitate;
- argumenta;
- susține o prezentare;
- participa la discuții;
- redacta eseuri și lucrări academice;
- lucra într-o echipă internațională.
Unele universități solicită și o dovadă formală a nivelului de limbă, astfel ca demonstrarea unui nivel suficient de competență lingvistică să fie susținută prin calificările sau testele acceptate de universitate. Prin urmare, clasele IX–X sunt momentul potrivit pentru ca tu să treci de la „învăț engleză” la „învăț și lucrez în engleză”.
4. Nu toate facultățile caută același profil
„Facultate în străinătate” nu reprezintă un singur sistem de admitere. O universitate poate pune accent puternic pe rezultate academice și teste, în timp ce alta poate solicita portofoliul personal al aplicantului. Unele programe au cerințe specifice de matematică sau științe. În anumite procese de admitere pot conta motivația, experiențele relevante sau interviul. UCAS subliniază chiar că universitățile britanice își stabilesc individual cerințele și, în funcție de program, pot lua în considerare calificările, rezultatele, experiența relevantă, motivația sau interviul.
De aceea este important să nu îți construiești un CV artificial, cu zece activități fără legătură între ele, pentru că mai valoroasă decât colecționarea de adeverințe sau diplome este coerența unui parcurs.
De exemplu, un elev interesat de mediu poate combina biologia, voluntariatul, o inițiativă locală și dezvoltarea personală prin lectură. Un altul, atras de business, poate explora economie, antreprenoriat, competiții, proiecte și experiențe practice. Treptat, apare un fir roșu în viața ta și nu trebuie decât să-l urmezi.
5. Învață să lucrezi independent
Aceasta este una dintre competențele despre care se vorbește mai puțin în discuțiile despre admitere, deși devine esențială după admitere. Universitatea presupune mult mai multă autonomie decât liceul. Trebuie să înveți să îți organizezi timpul, să cercetezi, să selectezi surse, să formulezi întrebări, să argumentezi și să duci la capăt proiecte fără ca profesorul să îți spună permanent care este următorul pas. Pentru unii adolescenți funcționează foarte bine un mediu educațional puternic structurat. Alții evoluează mai bine atunci când primesc mai multă autonomie, posibilitatea de a aprofunda anumite discipline, proiecte interdisciplinare și oportunitatea de a lucra într-un ritm mai apropiat de propriul profil de învățare. Din nou, nu există un singur traseu potrivit tuturor.
6. Activitățile extracurriculare trebuie să spună ceva despre tine
Voluntariat. Debate. Sport. Muzică. Programare. Antreprenoriat. Cercetare. Proiecte comunitare. Toate pot conta în dezvoltarea unui adolescent. Dar întrebarea mai importantă decât „Câte activități am în CV?” este: „Ce am învățat din ele?”
Universitățile competitive nu au nevoie de adolescenți care și-au petrecut patru ani bifând activități pentru o viitoare aplicație. Vor să citească, dincolo de hârtii, cât ești de curios, consecvent și implicat.
7. Începe să cercetezi universități – fără să construiești încă lista finală
În clasa a IX-a nu este necesară o listă de 10 facultăți, dar este însă util să începi să compari sisteme. Cum se studiază în Olanda? Dar în Italia, Germania, Franța sau Marea Britanie? Ce înseamnă Bachelor of Science versus Bachelor of Arts? Cum diferă un program foarte structurat, standard, cu mai multe discipline, de unul în care disciplinele ți le alegi singur? Ce condiții sunt obligatorii pentru admiterea la specializarea dorită? Uneori, cercetarea timpurie poate influența chiar alegerile academice din liceu. Dacă un program universitar solicită un anumit nivel de matematică, de exemplu, trebuie să știi acest lucru înainte, nu în momentul depunerii aplicației.

Sistem românesc sau sistem internațional?
Nu există un răspuns universal, pentru că ambele pot conduce către universități foarte bune din străinătate.
Bacalaureatul românesc poate oferi acces la universități internaționale, în condițiile stabilite de fiecare instituție. În același timp, programele internaționale pot oferi un alt tip de experiență educațională și de evaluare, cu grade diferite de flexibilitate curriculară, aprofundare, interdisciplinaritate, cercetare și autonomie. Alegerea nu ar trebui făcută pentru că un sistem este perceput drept „mai bun” în mod absolut.
Ar trebui făcută pornind de la întrebarea: Cum învață cel mai bine acest adolescent și unde vrea să ajungă?
Un elev poate avea nevoie de structură și repere foarte clare. Altul poate performa mai bine atunci când poate aprofunda disciplinele care îl interesează și își asumă mai multă responsabilitate pentru propriul proces de învățare. Un adolescent poate ști deja că dorește medicină. Altul poate avea nevoie de timp și expunere la domenii diferite înainte de a decide. Educația potrivită este cea care îi lasă adolescentului suficiente uși deschise, dar îi oferă și instrumentele necesare pentru a alege singur pe care dintre ele va intra.
La ERI, ne uităm la elev înainte să ne uităm la traseu
La Liceul Româno-Finlandez ERI Sibiu, credem că adolescenții nu trebuie să se adapteze unui singur model de succes. Rolul liceului este și acela de a înțelege unde vrea să ajungă fiecare elev și de a-l ajuta să își construiască drumul până acolo. De aceea, dezvoltăm constant dimensiunea internațională a educației oferite elevilor noștri – prin proiecte europene, dezvoltarea competențelor lingvistice, mentorat și orientare în carieră – și ne aflăm în punctul introducerii unui traseu educațional internațional, care să ofere în viitor familiilor mai multe alternative. Nu pentru că un sistem trebuie să îl înlocuiască pe celălalt, ci pentru că elevii sunt diferiți. Au obiective diferite, personalități diferite, ritmuri diferite de învățare și moduri diferite de a-și atinge potențialul. Iar pentru un liceu care își pregătește elevii pentru o lume internațională, posibilitatea de a le oferi mai multe trasee poate deveni, în sine, parte din educație.
Așadar, ce poate face concret un elev de clasa a IX-a sau a X-a?
Nu trebuie să își decidă acum întreaga viață. Dar poate începe să își păstreze rezultatele academice bune, să ducă engleza la un nivel academic, să exploreze domenii diferite, să se implice în câteva activități care chiar îl interesează, să învețe să lucreze independent, să cerceteze sisteme universitare și să discute periodic despre propriul traseu cu profesorii, mentorii și familia.
La 15 ani, obiectivul nu este să ai deja răspunsul la întrebarea „Ce voi deveni?”, ci să începi să construiești suficient de bine următorii ani astfel încât, atunci când vei găsi răspunsul, să ai cât mai multe posibilități de a-l urma.
