„Top Class”, de Ari Pokka, o carte-eveniment pentru Educaţia din România, şi nu numai, a apărut recent la Editura „Curtea veche”, în traducerea profesorului şi omului de cultură gălăţean Doru Căstăian. Este o carte-eveniment, pentru că oferă, într-un limbaj cald şi accesibil, idei valoroase despre management şi leadership şcolar, venite din ţara unde Educaţia are un statut de top din toate punctele de vedere, Finlanda.

Ari Pokka a fost președinte al Confederației Internaționale a Directorilor de Școală, precum și al Asociației Directorilor de Școală din Finlanda, după o lungă carieră în calitate de director de liceu și de creator de politici educaționale naționale și internaționale.

„Este o carte pe care o consider simultan un manifest vizionar și pasionat, o declarație de dragoste fără leac făcută simultan copiilor și educației. Într-un anumit sens, menirea şcolii este eternă. E spaţiul unde copiii cresc, uneori cu spasme şi dureri, în condiţii de siguranţă. De aceea, la limită, profesorul, fie el director sau om de catedră, este prin definiţie un prieten. Aş putea spune chiar prietenul absolut, într-un fel radical şi profund în care ceilalţi reuşesc rareori să fie. Prietenul, adică acel om care se pune pe sine, împreună cu toată umanitatea sa, ca sol ferm pentru cel care trebuie să se bucure, să înţeleagă, să cadă, să se rănească, să dispere, să urle (atât de fericire, cât şi de durere) pentru a învăţa şi a se forma. De aceea, de milenii, limbajul pedagogiei nu poate fi despărţit de vocabularul şi imaginarul dragostei”, scrie traducătorul, în „Cuvânt înainte”.

„Noi creăm în şcoli nişte culturi de laborator, în care elevul e rupt de viaţa reală”

Am discutat cu profesorul Doru Căstăian câteva aspecte, pe marginea cărţii, legate de diferenţele care există între cele două sisteme de educaţie, cel din Finlanda şi cel din România, dar şi cum ar putea ajuta un director de şcoală de la noi din ţară, ideile publicate în cartea lui Ari Pokka.

„Între sistemul de învăţământ finlandez şi cel din România există o diferenţă de viziune, în primul rând. Sistemul de învăţământ finlandez ştie ce vrea. În timp ce noi, de fapt, doar dăm impresia că ştim. Cei din Finlanda ştiu foarte bine cum trebuie să fie absolventul de liceu: informat, implicat, modern, responsabil, parte a unei comunităţi. Iar ei urmăresc cu rigoare acest obiectiv. Noi, deşi avem stabilit la nivel legislativ un profil al absolventului, nu îl urmărim, de fapt. La noi, o şcoală este considerată bună sau nu, în funcţie de rezultatele la examene. De procentul de promovare la Bacalaureat. Rezultatele la examene nu atestă că acel elev va fi un cetăţean responsabil, adaptat vremurilor pe care le trăieşte”, precizează Doru Căstăian.

Profesorul gălăţean subliniază că, în Finlanda, se aplică modelul managementului de jos în sus. Chiar dacă statul exercită un puternic control, „directorii instituţiilor de învăţământ sunt aceia care arată cartonaşul galben atunci când statul ia decizii greşite”. „La ei, politicile statale sunt controlate de comunitate. La noi, directorul de şcoală din România este un executant, cu capul plecat, al deciziilor de sus. Opinia sa nu este luată în seamă. Directorul finlandez poate cere cu legea în mână ca statul să respecte anumite lucruri. O altă diferenţă e că în Finlanda şcoala nu este ruptă nici de comunitate, nici de realitate. La noi, acest lucru există doar scriptic. Noi creăm în şcoli nişte culturi de laborator, în care elevul e rupt de viaţa reală”, mai spune profesorul gălăţean.

Acesta consideră că există în învăţământul din România oameni buni, creativi, responsabili: „Există o mişcare la firul ierbii, dar nu este suficient. Nu poţi schimba sistemul de la firul ierbii, poţi doar să faci lucrurile să meargă bine în pătrăţica ta. Asociaţia directorilor de şcoli din Finlanda este foarte puternică. Legile nu pot trece fără acordul ei. La noi, profesorii nu sunt organizaţi. De unii singuri nu pot schimba sistemul. Sunt obligaţi la poziţia ghiocelului. Dar nu există nicio scuză să nu încerce să facă ceva măcar în şcoală”, a mai spus Doru Căstăian.

Sursa: viata-libera.ro